Anul trecut, IBM a devenit prima companie care a depăşit numărul de 4000 de brevete într-un singur an.
Acest fapt a marcat al 16-lea an consecutiv în care IBM este lider în S.U.A. în ceea ce priveşte numărul de brevete. Multe dintre aceste brevete vor contribui la dezvoltarea portofoliului nostru de soluţii, unele sunt licenţiate altor companii, pentru dezvoltare, iar altele sunt donate comunităţii.

În continuare, vă prezentăm pe scurt cinci invenţii inspirate din viaţa de zi cu zi. Călătoria cu copiii aflaţi pe bancheta maşinii. Fotografiile făcute în vacanţă. Discuţia cu reprezentantul unui centru de apelare telefonică. Şi ideile cercetătorilor noştri pentru a îmbunătăţi aceste activităţi.

Inventator: Laurence V. Marks

Să presupunem că vă aflaţi în vacanţă într-un loc îndepărtat şi vedeţi un apus minunat. Soarele tocmai s-a ascuns la orizont, iar cerul este colorat în purpuriu şi roz. Chiar în acel moment licăreşte “lumina verde”. Verificaţi aparatul de fotografiat şi observaţi afişajul de nedorit “Memorie insuficientă”. Nu mai aveţi timp să revedeţi fotografiile existente şi să ştergeţi o parte dintre acestea – mai ales că pe cele mai multe dintre ele doriţi să le păstraţi. Ce puteţi face?

Există întotdeauna spaţiu pentru o fotografie în plus.
Acesta este scenariul care a stat la baza noii idei a inventatorului IBM Laurence Marks: calitatea adaptabilă a comprimării. Se axează pe faptul că în tehnicile de comprimare obişnuite puteţi întotdeauna să micşoraţi un obiect dacă sunteţi de acord cu pierderi de calitate. Brevetul prezintă o varietate de modalităţi în care se pot întâmpla următoarele: Atunci când spaţiul de stocare al aparatului dumneavoastră fotografic se umple până la un prag prestabilit, imaginile stocate anterior sunt comprimate şi, în unele cazuri, recomprimate şi mai mult, pentru a crea spaţiu pentru alte fotografii. Atunci când spaţiul de stocare al aparatului dumneavoastră fotografic se umple până la un prag prestabilit, imaginile stocate anterior sunt comprimate şi, în unele cazuri, recomprimate şi mai mult, pentru a crea spaţiu pentru alte fotografii.

Secvenţa paşilor de comprimare este programată pe un circuit integrat sau pe un disc magnetic din interiorul aparatului fotografic. Se poate produce automat, ca o funcţie a spaţiului de stocare, sau utilizatorul poate fi cel care setează nivelurile iniţiale şi maxime de comprimare/calitate pentru imagini. Progresul adus de acest brevet, după cum declară Marks, este comutarea automată a nivelurilor de comprimare.

Ideea poate fi utilizată de asemenea pentru înregistrări video şi audio, de exemplu pentru a mări capacitatea de stocare a mesajelor dumneavoastră vocale, astfel încât să nu fiţi nevoit niciodată să auziţi cuvintele: “Nu mai există spaţiu pentru mesaje noi.” Ce bine ar fi dacă am putea face acelaşi lucru şi cu memoria noastră.

Inventatori: Gregory Jensen Boss, Christopher James Dawson, Peter George Finn; Rick Allen Hamilton II

În prezent, persoanele nevăzătoare sau cu deficienţe de vedere au în general de ales între un câine îndrumător şi un baston pentru a se putea deplasa în mediile în care trăiesc. Acest brevet, bazat pe tehnologia RFID, poate oferi o a treia alternativă viabilă.

Este vorba despre un sistem care permite persoanei respective să primească informaţiile de care are nevoie prin intermediul unei voci electronice, sintetizate, cu scopul de a se putea deplasa într-o cameră, într-un magazin, într-o clasă sau de-a lungul unei străzi.

Sistemul se bazează pe tag-uri RFID electronice situate în zona de activitate a persoanei respective, care transmit informaţii unui cititor de tag-uri alimentat de baterii pe care îl poartă utilizatorul. Fiecare tag poate oferi detalii cuprinzătoare despre un obiect. Această tehnologie este deja folosită în controlul inventarului, în cabinele automatizate şi în sistemele de securitate. Însă prin utilizarea ei pentru a ajuta persoanele cu deficienţe de vedere, aceste persoane ar fi copleşite de volumul de date, deoarece nu există o metodă de prioritizare a datelor.

Acest brevet permite construirea unui cadru de lucru în care utilizatorul poate crea reguli privind cantitatea de informaţii pe care să le primească de la fiecare obiect cu tag şi ordinea lor, astfel încât să-şi poată regla fluxul de date în cadrul mediului său. De exemplu, sistemul poate prioritiza obiectele în funcţie de trei niveluri de siguranţă, făcând diferenţa între un gard electrificat, care se află pe cel mai înalt nivel, şi un stâlp de telefon, care se află pe al doilea nivel. Pentru a alerta o persoană în privinţa gardului, poate fi programată în sistem o alertă verbală şi tactilă, în timp ce pentru stâlpul de telefon poate fi suficient un avertisment verbal.

Sistemul acceptă un număr nelimitat de niveluri şi de grade în cadrul nivelurilor, precum şi categorii diferite de informaţii, precum riscurile privind drumul ales, date de expirare ale alimentelor sau locaţii de farmacii. Aproape la fel de importante ca informaţiile care trebuie incluse în sistem sunt datele care trebuie excluse.

Inventatori: Paul A. Moskowitz; Rick A. Hamilton II; Brian M. O’Connell; Clifford A. Pickover; Keith R. Walker

Pentru multe locuinţe, primul pas către “ecologizare” îl reprezintă înlocuirea becurilor incandescente cu cele fluorescente). Acest lucru se întâmplă deoarece becurile fluorescente utilizează cu 75 de procente mai puţină energie şi rezistă de aproximativ zece ori mai mult.1 Însă ce este de făcut dacă ai ca responsabilitate schimbarea becurilor pentru o întreagă companie? Sau pentru un oraş?

Aceasta este problema la care s-a gândit inventatorul IBM Paul Moskowitz în timp ce urmărea personalul clădirii IBM Yorktown Research cum schimbă becurile în sala de mese. A observat că unele becuri nu au fost schimbate deoarece erau mascate de abajururi.

În mod similar, multe dintre becurile utilizate în iluminatul stradal sau în clădirile de birouri sunt închise în globuri mate sau sunt fixate în carcase atât de îndepărtate încât este dificil de distins culoarea sau calitatea luminii sau tipul de bec. Moskowitz şi patru colegi de-ai săi au brevetat o metodologie pentru un dispozitiv care asigură “inspecţia de la distanţă a surselor de lumină pentru a determina tipurile de becuri”. Se evidenţiază două abordări.

Măsurarea pâlpâirii luminii
Becurile incandescente emit o lumină relativ constantă, prin utilizarea unui filament încălzit, în timp ce becurile fluorescente emit o lumină cu pâlpâiri. Microprocesorul poate fi programat astfel încât să detecteze variaţii în intensitatea luminii (pâlpâiri), pe baza unor măsurători reale.

Separarea luminii într-un spectru 
A doua metodă este aceea de a utiliza un aparat care separă lumina în componentele sale spectrale pentru a determina dacă există linii spectrale bine definite (la becurile fluorescente) sau dacă spectrul este continuu (la becurile incandescente).

Componenta de detecţie poate fi încorporată într-un dispozitiv mic, ce poate fi ţinut în mână, dotat cu capabilităţi de comunicaţii fără fir şi cu un indicator laser pentru facilitarea utilizării. Pentru a scala sistemul, datele de ieşire ale microprocesorului pot fi combinate cu un GPS sau cu un sistem de comunicaţii prin satelit pentru a detecta şi înregistra, de exemplu, locaţia lămpilor stradale care trebuie schimbate. Sau datele pot fi trimise unui furnizor de servicii pentru reducerea emisiilor de carbon (carbon offset), care ar putea analiza valorile şi ar putea determina modalităţile prin care pot fi realizate compensarea consumului energetic, declanşarea unor avertismente sau stimularea organizaţiei pentru a lua măsuri.

1 http://www.energystar.gov/index.cfm?c=cfls.pr_cfls

Inventatori: Joseph Kinman Lee; Daniel Ray Spach; Prasanna Srinivasan, Darren Paul Umstead

Un părinte îşi uită copilul pe bancheta din spate a maşinii, iar copilul moare de hipertermie. Acest accident devastator se întâmplă de 15 până la 25 de ori pe an 2 în Statele Unite. Este de asemenea un fenomen relativ recent, datând de la începutul anilor 1990, atunci când experţii în materie de siguranţă a maşinilor au început să recomande ca scaunele pentru copii să fie mutate către bancheta din spate şi ca acestea să fie întoarse către spatele maşinii, departe de şofer, pentru a fi redusă vizibilitatea generală a copilului.

“Primul meu copil urma să se nască atunci când am auzit de un asemenea caz”, îşi aminteşte inginerul IBM Daniel Spach, fapt care l-a inspirat să conceapă o invenţie ce utilizează RFID şi tehnologia comunicaţiilor fără fir pentru a detecta şi, în fond, pentru a proteja un copil aflat pe bancheta unei maşini. Ideea este de a insera tag-uri RFID în scaunul pentru copil în momentul fabricării. Atunci când un consumator cumpără un scaun pentru copil, tag-ul inserat în acesta poate fi apoi înregistrat pe o maşină echipată cu un cititor RFID şi cu o unitate de control.

Tag-ul RFID poate detecta prezenţa copilului prin sistemul de blocare al scaunului sau prin măsurarea greutăţii aflate pe scaun. Cititorul RFID este montat în cabina maşinii odată cu o unitate principală de control care este programată să citească şi să activeze semnalele RFID conform unui set de protocoale de coordonare.

Un exemplu de scenariu este acela în care după o durată de timp selectată, dacă este detectat copilul în scaun, se va declanşa o alarmă. Alte măsuri ar putea include coborârea geamului după o perioadă de timp selectată, ajustarea aerului condiţionat dacă maşina este pornită sau chiar apelarea numărului de urgenţă dacă există un sistem de comunicaţii.

2 “Fatal Distraction,” The Washington Post, 03/08//09

Inventatori: Sara Basson; Dimitri Kanevsky; Nitendra Rajput; Alexander Faisman

Clientul vorbeşte în limba engleză. Cei doi experţi vorbesc în rusă şi chineză. Subiectul este o problemă tehnică legată de un instrument optic. Timpul este foarte important. Şi totul are loc prin telefon.

Pe măsură ce companiile îşi extind afacerile la nivel global, se confruntă cu tot mai multe probleme între clienţi, colegi şi parteneri care vorbesc limbi diferite. O echipă de inventatori IBM a dezvoltat o metodologie care combină diverse tehnologii, inclusiv de recunoaştere a vorbirii, de identificare a limbii sau a accentului, de traducere, transcriere şi analiză a bazelor de date, pentru a crea o experienţă mai productivă, de exemplu în centrele de apelare telefonică.

Vorbim în limba dumneavoastră
“Ideea de bază a brevetului este o modalitate prin care să ne asigurăm că sunteţi conectat cu cineva care, dacă este posibil, vorbeşte aceeaşi limbă, şi să facem acest lucru într-o manieră transparentă”, explică Sara Basson, director IBM pentru strategia de transcriere a limbajului. “Primul pas este identificarea automată a limbii sau a accentului, astfel încât să fiţi direcţionat către o persoană care este disponibilă şi care vorbeşte dialectul dumneavoastră.”

Brevetul enumeră o serie de scenarii. “Unul dintre domeniile vizate este cel al centrelor de apelare telefonică, dar aceste tehnologii sunt de asemenea utile pentru organizaţii guvernamentale şi universităţi”, spune Basson. “De fapt, acest brevet a evoluat în urma discuţiilor cu un coleg din India despre problemele care există acolo în transmiterea discursurilor parlamentare către locuitori.” În prezent, India are 22 de limbi oficiale regionale 3 şi 122 de limbi vorbite de 10000 de persoane sau mai puţin.4

Centrele de apelare telefonică au mai multe niveluri de asistenţă. După ce un apelant a fost conectat la un operator de pe primul nivel care înţelege întrebarea, poate fi detectată necesitatea ca acesta să fie mutat la un operator de pe nivelul doi, care se întâmplă să vorbească doar chineză. În acest punct şi-ar putea face locul o componentă de traducere cu ajutorul unei maşini.

Se pune accentul pe acurateţe
Dat fiind faptul că natura recunoaşterii vocii şi a traducerii nu este perfectă, este posibil să fie necesară utilizarea unei tehnici de reformulare de către un expert uman sau de către un sistem automatizat pentru a ajuta la îmbunătăţirea acurateţei textului înainte de a fi abordat. Aceasta înseamnă că textul este pronunţat din nou, într-o formă mai simplă, schimbând vocea pasivă într-una activă, utilizând propoziţii mai scurte şi înlocuind cuvintele ambigue.

Dimitri Kanevsky este un inventator experimentat, care dezvoltă noi algoritmi pentru îmbunătăţirea acurateţei în recunoaşterea limbajului şi în traducere şi a primit mai mult de 100 de brevete. Pentru probleme cu adevărat complexe, spune el, pot fi desemnaţi mai mulţi experţi în limbi diferite pentru a lucra la părţi diferite ale aceleiaşi întrebări. “De exemplu, o parte din răspunsul la o întrebare poate fi dat de cineva din China, iar o altă parte din Rusia”, explică el. “Motorul de traducere integrează toate mesajele astfel încât oricine să poată înţelege despre ce se vorbeşte şi astfel încât întrebarea să nu fie repetată de multe ori.”

3 http://languages.iloveindia.com/
4 http://en.wikipedia.org/wiki/Languages_of_India